02 aprilie 2016

Sfânta Faustina Kowalska, darul lui Dumnezeu pentru timpul nostru

Sfânta Faustina Kowalska
Cu adevărat mare este bucuria de a vesti întregii Biserici, ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru timpul nostru, viața și mărturia Sf. Faustina Kowalska, o umilă fiică poloneză din secolul al XX-lea.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, Cristos i-a încredințat mesajul său despre îndurare.
Cei care-și amintesc, și, care au fost ca martori sau părtași ai evenimentelor acelor ani și ai suferințelor crunte trăite de milioane de oameni, își dau seama cât de necesar era mesajul îndurării. Iată ce-i spunea Isus, Sorei Faustina: „Omenirea nu va afla pace până când nu se va adresa cu încredere Îndurării Divine" (132)1. Prin opera călugăriței poloneze acest mesaj, care nu este un mesaj nou, dar care poate fi considerat un dar special de iluminare, ne ajută să trăim cu mai multă intensitate Evanghelia timpului pascal, pentru a-l oferi ca pe o rază de lumină omenirii din timpul nostru.

A avut o viaţă interioară profundă, o devoţiune specială pentru Neprihănita Fecioară, faţă de Euharistie şi Spovadă; a avut viziuni mistice şi a experimentat stigmate ascunse. Aceste experienţe mistice şi le-a notat într-un jurnal ca o proclamare a iubirii lui Dumnezeu care a fost publicat sub titlul Milostivirea Divină în sufletul meu sau Micul Jurnal.

Sfânta Faustina „pare" să nu fi făcut lucruri deosebite în viață, care să trezească interes și admirație. Nu a reușit să termine școala generală, muncea cu ziua, iar în mănăstire a lucrat la bucătărie, în grădină și la poartă.
Viața ei, la prima vedere, părea monotonă. Zilele erau la fel, cu același ritm de lucru și rugăciune.
Însă tocmai sub această aparență a normalității se ascundea o viață profund spirituală. Cea mai mare dorință a ei, încă de copilă, era să devină sfântă.
Mărturia vieții și apostolatul Sfintei Faustina arată cum trebuie să se îndeplinească misiunea de a proclama și de a transpune în viață taina îndurării lui Dumnezeu, propusă de Sfântul Părinte Papa în enciclica sa „Dives in misericordia".

Sfânta Faustina Kowalska s-a născut în anul 1905 la Glogowiec, lângă Lodz, în Polonia, dintr-o familie săracă, fiind al treilea copil din cei zece.
Încă de mică, îi plăcea să se roage, să lucreze, să asculte și să fie alături de cei mai nevoiași decât dânsa.

A urmat doar trei ani de școală, iar de la vârsta de șaisprezece ani a început să lucreze pe la familii înstărite. La douăzeci de ani, a intrat în Congregația Surorilor Fericitei Fecioare Maria a Îndurării, unde și-a trăit ultimii săi treisprezece ani de viață cu numele de Maria Faustina.

A fost un exemplu de desăvârșire creștinească atât datorită simplității sale, cât și din cauza nevoilor lumii contemporane, care suferea tot mai mult de disperare, confuzie, frică...arătând prin viața ei, în mod viu, existența îndurării divine.
Viaţa i-a fost un şir de greutăţi şi suferinţe pe care le-a îndurat şi depăşit prin forţa credinţei, din dragoste înflăcărată pentru Dumnezeu şi pentru suflete pentru care s-a sacrificat în mod eroic.

Sora Faustina moare la vârsta de 33 de ani, răpusă de tuberculoză și de numeroase suferințe, acceptate de bunăvoie ca jertfă pentru întoarcerea păcătoșilor.
Sf. Părinte PP Ioan Paul al II-lea a numit-o darul lui Dumnezeu pentru timpurile noastre şi a catalogat Jurnalul ei drept Evanghelie a milostivirii scrisă din perspectiva secolului al XX-lea.
Este beatificată la 12 aprilie 1993 și apoi canonizată la 30 aprilie 2000, în Duminica a doua a Paștelui (dominica in Albis), de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea.

Note biografice:

Sora Faustina, apostolă a Milostivirii Divine, se numără astăzi printre cei mai cunoscuţi sfinţi ai Bisericii. Prin ea, Domnul Isus transmite lumii marele mesaj al milostivirii lui Dumnezeu şi indică modelul desăvârşirii creştine bazat pe cunoaşterea misterului milostivirii Divine şi pe corespunderea la această milostivire anticipată a lui Dumnezeu printr-o atitudine de încredere în El şi de milostivire faţă de aproapele.
S-a născut la 25 august 1905, a treia din cei zece copii ai lui Stanisław şi Marianna Kowalski, ţărani din satul Głogowiec, din Polonia. Încă de la vârsta de şapte ani simţise glasul vocaţiei în suflet, dar pentru că părinţii nu erau de acord ca ea să intre în mănăstire, se străduia s-o înăbuşe în lăuntrul său. Totuşi, presată de viziunea lui Cristos în suferinţă, a plecat la Varşovia unde, la 1 august 1925, a intrat în Congregaţia Surorilor Sfintei Fecioare a Milostivirii. A trăit în călugărie treisprezece ani, îndeplinind funcţiile de bucătăreasă, grădinăreasă şi portăreasă în diferite case ale Congregaţiei, cel mai mult timp la Cracovia, Vilnius şi Płock.

Anii pe care i-a petrecut în mănăstire au abundat în haruri extraordinare: revelaţii, viziuni, stigmate ascunse, participare la pătimirea Domnului, darul bilocaţiei, al citirii în sufletele omeneşti, al profeţiei şi darul, atât de puţin frecvent, al logodnei şi căsătoriei mistice. Contactul viu cu Dumnezeu, cu Preasfânta Mamă a lui Dumnezeu, cu îngerii, cu sfinţii, cu sufletele din Purgatoriu, tot acest univers supranatural era pentru ea adevărat şi real ca acela pe care îl percepea cu simţurile.

Sora Faustina a fost aleasă de Domnul Isus ca secretară şi apostolă a milostivirii Sale, ca prin ea să transmită lumii un mare mesaj. Misiunea Sorei Faustina – rezumată în câteva cuvinte – constă în a proclama lumii adevărul biblic al credinţei cu privire la iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană, prin mărturia vieţii, faptei, cuvântului şi rugăciunii. În acest scop, Domnul Isus a transmis prin ea noi forme ale cultului Milostivirii Divine:
- Icoana lui Isus Milostiv cu inscripţia Isuse, mă încred în Tine,
- Sărbătoarea Milostivirii Divine,
- Rozariul Milostivirii Divine
- şi rugăciunea din momentul morţii pe cruce, la ora 15, numită ora Milostivirii.

De aceste forme, precum şi de răspândirea onorării Milostivirii, a legat mari promisiuni, cu condiţia unei autentice practici a acestei devoţiuni, adică în spiritul încrederii în Dumnezeu şi al practicării prin fapte a iubirii faţă de aproapele.
Din carisma sfintei Surori Faustina şi din experienţa sa mistică s-a născut în Biserică Mişcarea Apostolică a Milostivirii Divine, care continuă misiunea sa profetică. Astăzi, această mişcare, cuprinde milioane de oameni din întreaga lume: congregaţii călugăreşti şi mănăstiri, institute laice, pustnici, preoţi, confrerii, asociaţii, diferite comunităţi de apostoli ai Milostivirii Divine şi persoane care îşi asumă individual sarcina de a face prezentă în Biserică şi în lume iubirea milostivă a lui Dumnezeu faţă de om.

Misiunea profetică a sfintei Surori Faustina este consemnată în Micul Jurnal al său, scris la cererea expresă a Domnului Isus, precum şi a confesorilor săi.
În acesta, ea a notat cu fidelitate toate cuvintele Domnului Isus şi a descris întâlnirile sufletului său cu El.
Chinuită de boală şi de diferitele suferinţe pe care le îndura ca pe un sacrificiu benevol pentru păcătoşi, Sora Faustina a murit la Cracovia, la 5 octombrie 1938, la vârsta de numai 33 de ani. La 18 aprilie 1993, în Piaţa Sfântul Petru din Roma, Sfântul Părinte Ioan Paul II a procedat la beatificarea Sorei Faustina, iar la 30 aprilie 2000, la canonizarea sa.

Moaştele sfintei Surori Faustina se odihnesc în capela mănăstirii sub celebra icoană dătătoare de haruri a lui Isus Milostiv de la Sanctuarul Milostivirii Divine din Cracovia, dar şi in alte aşezăminte din lume, printre care: Catedrala Sf. Iosif şi Biserica Popa Chiţu din Bucureşti. (Sr. M. Elzbieta Siepak ZMBM - Congregaţia Surorilor Sfintei Fecioare a Milostivirii – Varşovia, Polonia)

Cifrele din paranteză reprezintă numărul paginii din Jurnalul Sfintei Faustina Kowalska, Ed. Libreria Editrice Vaticana 1997, de unde sunt luate textele.

Niciun comentariu: